Declarații de tranzit: T1, T2 și destinația finală

Statutul vamal decide regimul aplicabil

T1 se utilizează în general pentru mărfurile neunionale; T2 este utilizat în transporturile relevante pentru mărfurile unionale. Doar țara de expediție nu stabilește statutul vamal al mărfurilor. Avem nevoie de documentele existente, de traseu și de destinația prevăzută pentru a stabili regimul adecvat împreună cu reprezentantul vamal responsabil.

Aflați cine poartă răspunderea

O operațiune de tranzit are un titular, poate necesita o garanție și are o destinație și un termen-limită. Transportatorul are nevoie de referința de tranzit și de instrucțiuni. Mărfurile trebuie prezentate sau recepționate în cadrul procedurii autorizate aplicabile. O confirmare de primire în depozit nu reprezintă automat o dovadă a încheierii tranzitului.

Planificați următorul regim vamal

Tranzitul suspendă taxele aplicabile la import pe durata transportului; acesta nu scutește mărfurile de taxe. La destinație, mărfurile trebuie să intre în următorul regim convenit, cum ar fi vămuirea la import sau un alt aranjament vamal autorizat. Confirmați biroul vamal sau destinatarul autorizat înainte de plecarea vehiculului.

Corelați tranzitul cu datele de la frontieră

Pentru trecerile rutiere din Norvegia prin Digitoll, referința de tranzit trebuie inclusă în datele relevante ale transportului. Cine finalizează operațiunea depinde de faptul dacă aceasta se încheie la frontieră sau la o destinație autorizată din interiorul țării. Confirmăm această succesiune ca parte a ofertei, în loc să tratăm T1 ca pe un simplu document suplimentar generic.

Înainte de plecarea mărfurilor